Am reușit să rupem cortul, așa că noaptea asta dormim naturęl, direct pă nisip. Somn ușor!

După ce am traversat ecluza dintre Lacul Sinoe și malul mării, pe la 12 noaptea, cu ajutorul șefului de post de la Poliția de Frontieră, trezit din somn, la fel de mirat ca și noi de întâlnirea neașteptată, am pus cortul pe plaja vastă și ne-am întins la povești. Cerul întunecat al nopții era brăzdat […]

“Tot înainte și ajungeți în Vadu, dar îi tare departe”, ne spune Nicu în timp ce cară o găleată cu un amestec dubios, mâncarea pentru câinii săi ce îi păzesc baraca. Fost sudor, nostalgic al vremurilor de dinainte de Revoluție, a lucrat câteva luni în Norvegia, dar s-a întors pe meleagurile dobrogene, “în țărișoara” lui. […]

După o noapte și-o zi hardcore, în care ne-a trecut poliția ecluza la miezu’ nopții, am rupt cortul și am mers o grămadă, am ajuns la Vadu – lumea vine aci pentru sălbăticie, da’ acu ni se pare civilizație lux. Luăm bere, ciocnim, ne amintim de mistreți și șacali. La masa de lângă, o domnișoară […]

Lotca Driver

Mai întâi apar câinii, se reped la noi, semn că cherhanaua asta dărăpănată nu-i chiar părăsită. În urma lor apare o prăjină de om. Merge repezit ca o balerină pe tocuri și parcă zâmbește, da, semn că suntem bineveniți. E un zâmbet chinuit, de om singur, care ne invită-n vizită cu fiecare gest și termină […]

Tocmai am traversat baza militară de la Corbu. Am întâlnit 2 soldați la pescuit, câțiva care jucau fotbal și unii care făceau nudism. Am ajuns din întâmplare într-un poligan de trageri (nu era niciun semn de interzicere), am văzut câteva tancuri și am aflat că rachetele văzute pe cerul Portiței au fost trase de aici. […]

Nu mai folosiți marea în scopuri profesioniste

Cerul e plin de stele, brăzdat uneori de câte un avion ce lasă în urmă dâre și strică echilibrul cromatic al nopții. Ne-am ghemuit sub o stâncă, aproape de malul mării, întinși pe nisip și înveliți cu sacii de dormit. Ecranul cerului cu ale sale leduri enigmatice ne obligă la tăcere și reverie, buimăciți de […]

După ce ne-a luat vreo 3 ore ca să înconjurăm Petromidia și ne-a fost făcut un tur al unei mănăstiri în construcție, ridicată lângă o cale ferată, am ajuns în tabăra părăsită din Năvodari. “Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc”, vorba solistului al cărui nume îl poartă solemn teatrul de vară de aici.

Nu știu cum se face că pe țărmul mării am întâlnit numai bărbați. Și toți vorbesc, orice i-ai întreba, despre femei. Pe digul imens din Năvodari am găsit un moș care căuta scoici: – Ce faceți cu ele? – Le fierb, le pun pe plită, le fac cu ou… știi ce gust are? – ? […]

Ni s-a îndeplinit visul din sălbăticie: o înghețată și o bere rece la o terasă simplă, cu verdeață și… ceva deosebit 🙂