E o senzație reconfortantă, ca la sfârșitul lumii, să vezi o plajă plină de gunoaie aduse de apă, nu lăsate de cocalari.
Uite o sticlă, zice Vlad, poate e cu mesaj. Sticla e goală. Singurul mesaj pe care-l poartă e că oamenii sunt niște ființe groaznice.
Mergem desculți pe malul pustiu al mării, suntem tineri și tot ce vrei, dar tot ce văd e distrugere.
De fiecare dată când călcăm în apă strivim zeci de răcușori nou-născuți. Înoată entuziaști pe fiecare val, vor să ajungă cât mai departe, apoi calul se retrage și ei se întorc disperați și înoată înapoi spre mare, să nu rămână singuri pe uscat.
Foarte mulți rămân singuri. Dacă te uiți pe mal vezi o spumă albicioasă, dar sunt de fapt sute de cadavre de bebeluși de raci, claie peste grămadă.
Dacă începe să-ți pese vezi moarte peste tot. Brațe de foști copaci împrăștiate pe nisip. Trestii fără viață împotmolite în noroi. Scoicile pe care călcăm sunt de fapt scheletele scoicilor moarte.
Odată i-am arătat cuiva o scoică din aia albă, i-am arătat cum e fină ca mătasea și vălurită ca o trenă de mireasă, apoi am zdrobit-o cu o piatră. A reacționat de parcă i-am omorât un prieten. Când a-nceput s-o admire, a suflat viață asupra ei. Iar eu am curmat-o.
Comitem masacre în fiecare minut, dar scăpăm nepedepsiți când nu e nimeni căruia să-i pese.
…
Arșhh, cu capu’ la filosofia asta de baltă am pus mâna pe un lemn înroșit în foc.
Torn țuică pe el și îl bag în gură. Are gust de șorici. Vântul usucă pielea și simt cum se strânge ca o mănușă prea strâmtă. Tot degetul pulsează, apoi se liniștește și rămân câteva bășici acolo unde au atins tăciunii. Nu mai merge touch id-ul la iphone. Mai bine strâng niște lemne.
Am strâns o mulțime de lemne, dar nu e de ajuns. Facem focul lângă un buștean imens, dar nu e de ajuns. Lângă buștean e un trunchi de copac adus de apă, dar nu e de ajuns. Focul trebuie să continue.
Am găsit un lemn șlefuit de apă, apoi de vânt și nisip. E ușor, dar foarte solid. Este perfect în sensul în care sculpturile lui brâncuși sunt perfecte. L-am admirat și l-am pozat, ca să fie nemuritor. Apoi l-am pus pe foc. Focul trebuie să continue.
