5 dimineața, mă sună Vlad. Unde ești? Cum unde sunt? Păi pleacă trenul. Ba nu pleacă trenul, pleacă mai târziu. Nu știu dacă-l prind nici atunci, că nici n-am început să-mi fac rucsacul.
Taximetristul e neobișnuit de vioi pentru ora matinală, nu prididește să interacționeze cu mediul înconjurător: un om împinge mașina rămasă-n drum – băga-mi-aș pula-n el de ce-i ăla, megan, futu-i nația mă-sii, știi ce făceam eu cu meganu’ ăla? ÎI DĂDEAM FOC; o mașină schimbă banda – fă futu-ți golfu ăla 5 sau 6, ce e, ȚI-L BAG ÎN PIZDĂ.
La Medgidia umblă pe peron un câine cu două cozi. Nu ar fi trebuit să oprim la Medgidia, nu ar fi trebuit să-mi curm somnul, dar săgeata albastră care mă ducea direct la Tulcea în tinerețe s-a frânt. Legătura spre Tulcea pleacă de la linia 4, cică, dar la linia 4 e blocată de un vagonet jegos. Când vine trenul de Tulcea? Ăsta-i trenul de Tulcea?!
E un fel de căruță diesel. Un bou-vagon cu podeaua udă. Nașul n-are mult de treabă, doar ridică o familie de țigani și-i pune să stea pe hol ca pedeapsă că n-au bilet. Noi discutăm despre geopoliticile Chinei, Rusiei și Americii, de parcă ar fi trei frați care joacă țară, țară, vrem ostași. Pe deasupra noastră zboară trei elicoptere militare cu rachete.
În rest, păduri de eoliene pun umărul la independența energetică a țării. O fată bronzată într-o rochiță albă merge desculță pe o pajiște cu vaci. Adorm, adorm, aud voci din altă lume: șase ani, șase sute de euro.
Somn, vapor, somn, visez »» sunt în sweet Sulaina, beau cu fotograful Tomazatos, care face un doctorat în virusologie la Hamburg, adică stă în Sulina și vânează țânțari sau prinde șerpi vii și le scoate sângele în timp ce pândește cadre bune pentru fotografii și își ciulește urechile pentru sunetele Deltei, pe care vrea să le colecționeze într-o zi.
La naiba, avem atâtea de povestit, dar trebuie să ne grăbim să punem cortul, că mâine dimineață mergem la smardoială cu soldații.
