Ne-am descurcat cât de cât să luăm conserve și vifoane, dar febra pregătirilor s-a transformat într-o mică psihoză când ne-am pus problema apei. Ce facem dacă mergem, mergem, mergem până când ni se termină bidoanele?
Putem să bem apă din baltă? Ce trebuie să-i facem? S-o fierbem, să-i băgăm clor, s-o trecem prin pâine, să-i picurăm apă sfințită?
Am întrebat pe facebook și s-a iscat o discuție care mi-a stârnit pasiunea pentru sistemele high-tech de filtrare a apei. Șmecheria e să împingi apa prin niște tuburi microscopice în care încap doar moleculele de apă, nu și bacteriile. Tehnologia e așa de ieftină că o să scape Africa de sete, cât de cât.
M-a oprit din cercetare doar mama lui Petri, care lucrează la direcția de sănătate publică. Cică s-o fierbem și s-o trecem prin tifon. Nu știu de ce n-am întrebat-o direct pe ea.
După atâta pregătire, tot am uitat două lucruri esențiale: lopata-topor și grătarul pentru peshti. I-am zis Luizei de ispravă și s-a oferit să mi le trimită pe maxi-taxi. E euforică pentru că și-a publicat articolul și se oferă să ne trimită orice. Două chinezoaice virgine la Sf. Gheorghe peste două zile se poate?
