Nu știu cum se face că pe țărmul mării am întâlnit numai bărbați. Și toți vorbesc, orice i-ai întreba, despre femei.

Pe digul imens din Năvodari am găsit un moș care căuta scoici:

– Ce faceți cu ele?
– Le fierb, le pun pe plită, le fac cu ou… știi ce gust are?
– ?
– De pizdă.
– Păi și mâncați des?
– Toata ziua mănânc. E mai bună ca pâinea!

Două zile mai târziu, un comandant din Marină a nuanțat descrierea:

– La midii le zice pizdulice, știi de ce? Că sunt mici, așa, și fragede…

Am avut ocazia să testăm pe limba noastră. Un pescar ne-a gătit naturęl patru oale de midii în timp ce povestea ce le-a făcut el unor voleibaliste unguroaice acu’ câțiva ani.
Nu știu dacă de la oboseala drumului sau ce, dar am molfăit până când farfuriile din fața noastră au devenit munți de cochilii.

Le-am dat dreptate, sunt a’ naibii de bune, cu gust și textură, și se găsesc ușor dacă știi să cauți, un fel de pâinea și aspirina săracului de la malu’ mării. De aia umblă toți cu ele în gură.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *